Lucrările de toamnă din grădină

Unii susţin că toamna nu prea ai ce face în grădină. Ţi-ai cules fructele şi legumele şi cu asta basta – te poţi bucura de soarele târziu al toamnei şi de culorile ei calde. Totuşi, toamna târziu, când se apropie frigul şi preferi să stai mai mult în casă, e momentul pentru lucrările de toamnă în grădină.


Toamna târziu e momentul cel mai bun pentru săpatul solului. E momentul în care solul trebuie pregătit pentru însămânţările şi plantările viitoare. Trebuie doar să fereşti tufele de trandafiri, pomii fructiferi şi arbuştii care înfloresc, deoarece rădăcinile lor suferă atunci când sapi prea aproape de ele. Nu e nevoie să sapi terenurile cu sol moale şi acoperite de humus.  În schimb, terenurile cu sol dur, lăsate poate o lună-două necultivate, răspund foarte bine la aceste lucrări de toamnă, eliberând mai uşor elementele nutritive necesare dezvoltării primelor semănături. Scopul principal al acestei operaţiuni e acela de a aera şi înmuia pământul. Atentie însă la pirul gros / iarba cainelui (Cynodon dactylon) – nu-i tăia rădăcinile cu sapa pentru că altfel se vor înmulţi primăvara târziu invadându-ţi grădina.

Evită să sapi grădina când pământul este prea umed – sau prea moale, cum se zice la ţară. Nu de alta, dar fiindcă sunt îmbibate cu apă, brazdele vor fi mult mai grele, iar tu vei obosi mai mult. În orice caz, este contraindicat să laşi terenul odată săpat neprotejat împotriva îngheţului.  O soluţie foarte practică e să acoperi terenul cu frunze uscate sau cu îngrăşământ pe bază de gunoi de grajd.

Aşa cum am mai spus, această săpare de toamnă e necesară în cazul terenurilor dure, astfel încât acţiunea combinată a afânării şi a îngheţului şi dezgheţului să pregătească stratul pentru însămânţare şi să omoare şi ultimele ouă de melci ascunse în sol. Solul poate fi săpat şi cu o prăşitoare cu dinţi, care are avantajul de a nu afecta viermii din pământ (foarte utili în grădinărit), şi-n plus e şi mai uşoară decât o sapă normală.